Sfârşit de iarnă
Atunci când nici frunzele nu mai cad,
căci nu mai sunt,
iar eu aştept
să cadă
sau să renască,
ca să te simt
în preajmă…
atunci când
speranţele se sting,
mi-e teamă pe străzi,
când mă pierd în amurg,
întorc privirea
în care nu mai arde nicio flacără
şi nicio ploaie,
spre înaltul tău,
nicio frunză nu mai cade
din copacii tăi goi,
o pasăre sus, pe un bloc gri,
un copil visător
întorcându-se absent
de la şcoală.
