Tu nu ştiai
Ţi-ai închis porţile inimii,
de frică că vine ploaia,
dar nu ştiai că tărâmul din care se naşte
şi se frânge ploaia, precum văpaia luminii,
umblă prin tine ca vântul
printre frunzele toamnei.
Tu nu ştiai că iubeşti ploaia.
Ai pus lacăte în faţa uşilor
dincolo de care se ascundeau
visele tale, arzând mocnit, ţipând
în locul în care viaţa sfârşeşte,
Îţi era frică că vine iarna.
Tu nu ştiai că iubeşti frigul.
