Fii insula pe care furtunile mării n-o pot cuprinde.

Fii insula pe care furtunile mării n-o pot cuprinde.

Priveşte în ochii celui iubit şi te vei vedea pe tine, ca într-o oglindă sau ca pe luciul unei ape. Priveşte mai departe, în adânc, şi vei afla o parte din fiinţa lui. Pe oameni îi cunoşti după ochi, adică, după suflet.

Când fiinţele şi lucrurile din jur tac, în mijlocul furtunii, priveşte spre cerul verii, într-o zi senină. E albastru, infinit şi tăcut… Iubeşte-l din nou, în liniştea care te-a cuprins, cu ochi de copil care abia acum văd cum păsările parcă plutesc spre nemărginitul orizont.

Când a sufletului tău văpaie se pregăteşte să se stingă, caută în afară ce poţi găsi infinit înlăuntrul tău. Întinde mâinile spre ploaie. Lasă să cadă pe ochii tăi razele fierbinţi ale soarelui. Ascultă murmurul copacilor, lasă-ţi obrajii răcoriţi de vânt. Ascultă liniştea, liniştea Cerului şi a vieţii. Lasă-ţi paşii purtaţi spre marea albastră, lasă-te purtat în dansul ameţitor al fericirii de a fi. Lasă-ţi lacrimile să curgă şi să te spele, să spele durerea adâncă strânsă într-o viaţă. Uită-te în ochii unui copil şi vei afla că există îngeri pe Pământ.

 

 

Închide ochii şi ascultă muzica celestă a naturii, a îngerilor şi a sufletului tău. E atâta cântec înlăuntrul tău. Priveşte spre stele. Nu eşti singur. Nu vei fi niciodată singur. Dincolo de ele, e adevărul şi viaţa. Tot ce trăieşti pe Pământ, iluzie sau nu, singurul adevăr imuabil e sufletul tău. Doar prin el te poţi frânge şi poţi creşte; în lumină şi în întuneric, doar în adâncul lui te poţi bucura de frumuseţea fără margini de sub ochii tăi. Doar cu el pleci şi rămâi.

Fii insula pe care furtunile mării n-o pot cuprinde. Fii pod când ceilalţi sapă hăuri. Când se-ntunecă în jur, poartă în tine lumina unei stele.

 

 

 

Please follow and like us:
error

Tags: , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Follow by Email
Facebook
Facebook
Instagram
%d blogeri au apreciat: