Priveşte ce singur e cerul,
Păsările ţipă şi se duc…
S-au ofilit florile din glastră,
E întuneric şi e fum.
Nu ştiu să plâng după tine,
Nu ştiu să te caut în gând,
Eşti nicăieri şi pretutindeni,
Eşti niciodată şi oricând.
Te port cu mine prin casă,
Când casa e goală de tot,
Port viaţa mea în viaţa ta,
Când nu mai ştiu şi nu mai pot.
Priveşte ce trist s-a făcut,
Nicăieri nu e urmă de noi.
Abia acum am înţeles: te-am pierdut.
Abia acum am înţeles cât de mult îmi erai.
Priveşte cum se tulbură frunzele-n jur,
Ca anii care trec şi-mi fac cu mâna,
În miazănoapte iubirea nu se poate vindeca, iar inima condamnată e să piară.
Priveşte cum plouă,
Sub streaşină şi-n casă,
E toamnă prea mult de când ai plecat.
În miazăzi, aici, în locul meu,
Altcineva
Va povesti şi va visa,
În altă viaţă.
***
Doi străini se-ntâlnesc pe stradă,
Sunt reci şi se privesc-n gol,
E mult de când se cunoşteau,
O clipă se privesc şi-atât.
Sunt stinşi şi-mpovăraţi de ani,
Sunt trişti şi dorul le-a trecut.Un zâmbet şters pe-a ei privire,
Ai lui ochi sticloşi şi goi privesc în vid,
Un pas în faţă şi nimic mai mult,
Parfum de tei ce lasă-n urmă…
Copil frumos,
Cu flacără-n ai tăi ochi din ceruri,
Nu plânge, fiindcă e păcat.
Ai tăi obraji,
Umbriţi de doruri, umbriţi de nopţi,
Sunt încă tineri…Dă-mi mâna, uită de durere,
Nu vezi lumina?
Păşeşte-ncet, ia-mă de mână,
Spre stele eu te voi urma.Copil frumos, cu zâmbet trist,
Nu plânge, fiindcă e păcat.
Umbrită-i viaţa uneori
Şi ploi sunt multe…
Dar soarele va răsări din nou pe cerul tău…
