CITATE „TREC ANII ŞI TU NU MAI VII”

“Uneori, pentru a scăpa de cineva care ne-a făcut rău, pentru a fugi de durerea pe care ne-a provocat-o, ne aruncăm în braţele altcuiva care ne face rău (chiar mai sinistru), simţind că el este salvatorul, în căderea noastră. Ne căutăm trauma, ne creăm situaţii pentru a o retrăi, de parcă aşa am scăpa de ea, ne-am recâştiga controlul pierdut. Apoi, parcă ne-am întoarce la primul agresor, la răul mai mic, să ne vindecăm de el și să-l iertăm, să îi găsim scuze, să anulăm durerea provocată. Căci am văzut că se poate mai rău. Oscilăm între cele două prăpăstii, căutând să ne aruncăm în cea care e mai puţin adâncă, prin care poate intra lumina. Căutăm binele, răzbunându-ne pe noi înşine, pierzându-ne demnitatea şi sentimentul de identitate, dar nu-l găsim nicăieri în mocirlă. Ce ciudată e ființa umană.”

**

“Ea mă ascultă, îmi ştie secretele, visurile, temerile, dorul adânc, prăpăstiile, tot, tot! Aş fi putut sta o viaţă acolo, cu ea pe retine, şi tot nu mi-aş fi potolit setea de ea. Aşa cum copiii sar în sus de bucurie atunci când văd marea, sufletul lor intuind frumuseţea pură a lumii, fiind neatins de mizeria ei, aşa şi inima sensibilă începe să bată mai tare la auzul miraculos al mării.”

**

“Poate că iubirea e totul, e deplinătatea ființei noastre. E forța care pune totul în mișcare, care trece dincolo de timp și de spațiu, sfidând moartea și dăinuind cu aceeași însuflețire și plenitudine.”

**

“Marile dureri nerostite sapă în subconştientul tău o rană adâncă, pe care o vor purta şi generaţiile viitoare pentru că tu nu ai avut curaj să îţi strigi suferinţa şi să te vindeci.”

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Follow by Email
Facebook
Facebook
Instagram
%d blogeri au apreciat: