CITATE DIN „SEDUCŢIE CRIMINALĂ”

„Am decăzut, căci lipsa iubirii este cauza celor mai multe maladii sufleteşti, iar nevoia de a o trăi e insaţiabilă şi imperioasă, ca aerul şi ca apa.”

„Când inima este rănită, singurul colac de salvare rămâne raţiunea. Conştiinţa îmi spune că e imperios să-l uit pe dement, inima strigă după el, plângând ca un copil:
Aproape mereu inima stăpâneşte raţiunea.
Când ea strigă, raţiunea devine mută. Taci, inimă! Taci, inimă! Taci, inimă!”

„Se ascunde atâta urât în mine. Pentru că m-am îndrăgostit! Pentru că m-am îndrăgostit de un smintit, vrând să mă alătur nebuniei. Pentru că m-am jucat cu focul, vrând să-l repar pe smintit, atrasă de întuneric, teribilistă fiind. Sufletului meu chinuit îi e greaţă mereu, mai are puţin şi vomită. El era obişnuit doar cu iubire, doar cu partea luminoasă a vieţii. Mă simt spartă şi găunoasă pe dinăuntru. Nu pot suporta atâta urât. Am doar douăzeci de ani.”

„Acum, când îmi trăiesc tragedia, parcă văd frumuseţea din jurul meu mai mult ca oricând. Frumuseţea e mai pregnantă în preajma întunericului. Şoseaua nesfârşită, câmpii întinse pe care le las în urmă în viteză, o mulţime de frunze galbene răspândite pe drumurile gri, nori negri în orizontul albastru, frunze căzând, ca ploaia. Coşmar sau paradis putem plăsmui în suflet. Vreau să-mi pictez în suflet o fărâmă din paradisul pierdut. Măcar o clipă.”

„Dacă viaţa nu e despre a ne bucura, atunci despre ce e? Întotdeauna am analizat casele noi în care am poposit, căci ele vorbesc necontenit despre oamenii lor şi despre poveştile pe care le trăiesc. Fiecare casă are un farmec aparte şi un aer doar al ei, smuls din viaţa însăşi.”

Follow by Email
Facebook
Facebook
Instagram
%d blogeri au apreciat: